Legănatul de aripi în fum
tulbură liniştea ochilor.
Cu vântul se macină coralul
și o sete de sărutări
înmărmuresc în faţa zorilor.
Mi se petrece viaţa
într-un labirint al nostalgiei.
Scrutez acum urmele lumii
ce mă însoţea
și-mi adulmec calea.
Până la moarte în stăpânirea drumului
avem răgazul somnului
soarele curmă plânsul.
Mă acopăr cu o mantie caldă
de aur curat.
Din această terasă a dezolării
în braţe mă arunc
prea-bunului timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează