Cu glasul vostru, ca o barcă-ntre tâmple,
alunecând pe marea sevelor de-april,
îmi cresc puteri fără de număr;
mă răsfoiește vântul ca pe-o carte
și-oceane albe-mi curg pe umăr.
Inima către voi
mi-am deschis-o ca o poartă
tranșeea cu profil de șarpe
s-a prăbușit în mine, moartă.
Mâinile voastre, toate,
le-am strâns în mâinile mele
și-au pornit vânturi în lumină.
Pe podul brațelor voastre
mă ridic către soare.
Albii porumbei ai bucuriei
au învățat, neîntrerupt, să zboare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează