au rămas codrii cărunți;
jos, pe vale, prin zăvoi,
se cobor turme de oi,
iar un cuc cu pană sură
și-a spus numele din gură:
“Cu-cu!”
De prin garduri, de prin vii,
cintezoii aurii
zis-au din ciripitură
unei tufe de răsură:
“Soro fă, deșteaptă-te
și spre soare-ndreaptă-te,
So-ro!”
Iar prin crânguri s-aud semne
ghiionoaia taie lemne,
gaița, într-o gârneață,
se proclamă cântăreață,
iar din mreaja somnului
ies gândacii Domnului
Ro-șii!...
Chiar și hanul de la drum,
iarna fără fir de fum,
vara făr-de călători,
toamna făr-de cântători,
s-a umplut de rândunele
ce-au adus vara cu ele
Cal-dă.
Iar prin lanul răsărit
merge vestea c-a sosit
craiul diminețelor,
paznicul fânețelor,
și-ar fi tras pe-un vârf de leasă
jos la doamna preoteasă...
Ci-ne-i?
(1890)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează