Motto:
Omul trist cade pe gânduri şi se-apropie de foc… (Vasile Alecsandri)
Înaintăm pe brânci în noul veac
e tot mai trist şi plouă mocăneşte
un nou sicriu se-ntoarce din Irak
românii sunt săraci şi mor prosteşte.
Iar frigul toamnei intră pân' la os
miroase-a transhumanţă şi-a zăpadă
un cer de plumb coboară tot mai jos
pe străzi pustii ca-n antica Eladă.
Ce ar simţi Bacovia acum?
Ce-ar scrie cu cerneală violetă?
Din case zgribulite iese fum
fete bătrîne trag din ţigaretă.
Nu sunt abecedare, nu sunt bani
lumea trăieşte doar din împrumuturi
invazie TV de mitocani
îți vine să îi iei pe toţi la şuturi.
E toamnă iar, mai grea decât credeam
ce vreme rece, ca de Bobotează!
Nu mai rezistă frunzele pe ram
ultimii cuci spre India migrează.
Când a trecut şi acest an nebun?
Mai ieri ne îmbăta Revelionul
și ne uram noroc şi-un an mai bun
și artificii ne ţineau isonul.
Însă s-au dus atâția dintre noi
atâtea locuri goale sunt la masă
în boxe de ciment şi de noroi
ei şi-au găsit, cuminţi, o nouă casă.
Cu candele şi vâsc îi îmbunăm
ne reproşăm că i-am scăpat din mână
că n-am făcut destul să îi salvăm
iar ochii lor orbecăie-n ţărînă.
An funerar, dar ce mai ai de gând?
Mai ai trei luni şi nu sunt buni augurii
nu vrei să pleci în haos mai curând
să nu dai foc la Volga şi Missouri?
Nişte netrebnici fără Dumnezeu
ne taie pofta de-a trăi sub soare
eșarfă neagră pun la curcubeu
și jură strâmb, şi jefuiesc popoare.
Pământul e condus de satanişti
îi vezi cum ne dau lecţii de morală
de-aceea astăzi ochii mei sunt trişti
iar boala omenirii e mortală.
Tristeţi duminicale... arbori goi...
parcă-i mai multă viaţă-n cimitire
Iisus n-o să învie pentru noi -
e pregătit de-o nouă răstignire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează