Și flautul magic vorbi - Ștefan Petică

Şi flautul magic vorbi; tremurată

o notă stângace sălta peste clape

ca vocile stinse în murmur de ape

și-ncet simfonia căzu întristată. 

Plutea o durere ca-n tainele sfinte

pe sala cea veche şi-n flacări aprinse

murea ziua albă pe stofele-ntinse

iar flautul magic plângea înainte. 

Mănunchiuri albastre de mici viorele

lăsară parfumuri subtile şi clare

în preajmă: o dulce şi caldă-ntristare, 

și nota uşoară lovea în perdele. 

Ea sta glorioasă ca-n razele sfinte

și iată! În vraja de note uşoare

iubeam pe frumoasa etern visătoare;

iar flautul magic plângea înainte.