E noapte.
Sub candela tăcerii
târziul obosit scăpă croşeta.
Norii, cu aripile strânse
se-ntorc pe firele de iarbă.
Istovite, razele de lună
au adormit pe marginea ferestrei.
E noapte.
Privesc alături, spre tine
şi văd luna
prăbuşită în oglinzi de cleştar.
Eşti istovită,
speriată, fericită.
Dar nu vrei să dormi.
Zadarnică încercare
de a prelungi viaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează