Cu o mână de apă
te-am atins.
Cu o gură de apă
te-am strigat.
Înecată eram în iubire
ca într-un înec adevărat.
Tu mergeai pe mal,
drept și viu și surd,
asurzit de vântul de sud
și de strigătul meu inegal.
Cu-o ușoară neliniște,
cu neliniște doar,
te-ntorceai mai departe,
ciudat surâzînd.
Silabele mele erau
molecule de apă
care stânca s-o năruie, știu…
tu mergeai pe mal,
drept și surd și viu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează