Un călător grăbit cum se deşteaptă
nedumerit, pe-a visurilor treaptă,
de care ţara astăzi are parte;
și stă buimac, şi nu mai ştie unde
a mai zărit odaie, jâlţ şi masă;
și, dureros, chiniutor l-apasă
străinul ce-n oglinda lui pătrunde.
Aude-n gară trenurile grele,
și tot se-ntreabă cine o să plece.
Se pipăie, şi mâna lui e rece,
și calendaru-n zid îşi uită anul...
și tot mai dorm în miezul vieţii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează