Powered By Blogger

3 dec. 2022

Reportaj intim - Sașa Pană


I

În cancelaria cu certificat de pauperitate a infirmeriei

scriu cu teamă să nu mă vadă un camarad

și să-mi ia compromițător pulsul

cum dăună-zi

poemul începe la Buzău

continuă pe strapontina acceleratului 84

până în Ploiești

alteori crește noaptea de la București la Iași

cum într-o eprubetă insule din nevăzuții microbi


II

Transcrierea poemelor se face duminică după amiază

în birourile cu posomorală de odăi părăsite ale podgoriei

un deget colaborator execută poemul ca o partitură stacato

poemul nu va mai fi doar al meu.


III

Ai obosit Mary Ange? A mai rămas unul

ce minunat cuvânt unu.


Citit din orice parte a rozei neliniștitelor

otravă rezumată cât un ghimpe

un nod între buzele țuguiate

unei larve două aripi UNU.


IV

Castaniete bat la ușă

mâna ezită pe clanță

totuși intră Mîrza Victor lujer transparent

soldat cu plămânii mucegăiți

cu nădejdile carbonizate

așteaptă certificatul de reformă

- Mai bine să mor (galsul parcă-i fum)

am stat la Bîrnova trei luni

apoi m-au dat afară.


Plânge și omoplații îi zboară departe

în cerneala simpatică a lăcrămilor

ca într-o radiografie citesc cartea lui de vizită

bacilul koch

de ce plagiez în poem tristeți străine

aceste momente ireversibile

poem alambic temerar

în toate celulele o rădăcină.


Prefac în funingei hârtia

limfa poemului e încă umedă

și mincinos adaug

- Lasă te vei face bine.

Propoziții - Sașa Pană


Aceste mâini se lovesc de garoafe

Această ploaie ascunde un cântec

Această frunte așteaptă o mână

Acest cântec așteaptă o privighetoare

Această inimă așteaptă un om

Acești umeri visează aripi

Aceste imagini așteaptă un poet

Acest diamant pândește un geam

Acest monument așteaptă o cioară

Aceste rugăciuni așteaptă un dezastru

Ș.a.m.d.


1972

Proces verbal - Sașa Pană


Chiuie în cinstea zilei umbrele răsădite de plopi

Printre casele cât stoguri de fân

Bucuria a plesnit în cioburi păstăi

Funigei de păpădie au catifelat drumul cu râpi

Drumul până la orașul tăvălit în mizerie

Pietruit cu nădejdi

Unde-n fiecare strop de rouă dimineața e întreagă

Precum adolescenții deavalma cu visul


Pe o palmă de frunte scuturi de amintiri copacul

Destinul un fruct copt

Cuțite încinse zornăie sub lespedea vie de fildeș

Mai neîndurătoare cât nevoia de oază în deșert

Turbură iazul oglinzii dinăuntru

Florile pălesc amare ocolite de albine

Și adevărul îmbracă mitul eroicei legende


Aproape e drumul cu trepte de luptă

Cercul de fum mai vătuit

Mai greu de risipit

Se împletesc flăcări purificatoare

Și neîncăpător e văzduhul de-ntrebări


Decât batiste jilave de dor

Plecarea cu ochii închiși

Singurul drum fără răspântii

Itinerarul trece printre maci sălbatici și poeme nescrise.


Din Iarba fiarelor, 1937

Poezia pretutindeni - Sașa Pană


Treci învăluită în propria neliniște

Ochii două corole cu rouă zorilor

Privirile proaspete

Gura pentru sărut anume

Pielea cu aroma mirodeniilor

E creangă de zarzăr în april


Până la inima ta

Singurul drum e un labirint

Te port pe suflet pirogravură


Dincolo de balcon

Cu fiecare frunză ce izbucnește din mugure

Copacii trimit un mesaj

O melodie străbate perdelele parfumului

E un parfum aspru tabac

Suspendate grădini de zumzete


Peste nuferii cești - lebede vegetale -

Și-n fiecare ceșcuță de opal

O stea


După festin va rămâne noaptea fără stele

Ca o casă fără ferestre


Drumul pornește spre aventură

Spre mult dorita și fermecătoare țară

A întâmplării

Unde râuri se ascund printre coapsele stâncilor

Și uneltele de fiecare zi schimbă conturele

Cum le schimbă umbrele


Totul va fi foarte simplu

Foarte complicat

Tăcerea încolăcește alge de fum

Norii singura busolă

Dă-mi mâna până la capăt.

Pericol de viață - Sașa Pană


Întoarcere în peisajul prieten

Sub coajă pădurea a adăugat două cercuri

Gândul se dizolvă în foșnetu-i de cositor

Și pleacă neglăsuit pe sub podul Siretului


Privirea cuprinde plecările și ezitările toate

Jocurile fără senz tezaurul veseliei

Fiecare ciob de amintire e germenele unui fior

Oscilează balanța la mângâierea imponderabilă

Porii sunt sita nemărturisitelor tristeți

Nelămurite ca o adiere de heliotrop


În care parte fugi e o poartă cu lacăt

Oriunde o oglindă te înapoiază

Și închizătorile cu secret refuză ascultare

Cuvintelor incantatoare


Dezacord de umbre filtrat în tăcere

În sipet prins cu ținte de ghiață

Obosit te destrami ca baloturile de nori

Și te regăsești foarte aproape în poem

În poemul a cărui lupoaică e visul

Stup cu bogății bizare


Alături călimara lui Sisif.

Palmares - Sașa Pană


Iubirea nu s-a oxidat

Mădularele aceiași boboci de zarzări

Tălpile monograme vii


Peste secunda sclipitoare cât rachetă

Asediul obloanelor

Noapte înecată în eben

Cerul sărăcit de poeți

Altceva nimic


Între somn și absolutul hazardului

Fără ceremonie dăruit unui glas

Când iedera acoperă zăplazul cu aramă

Rugăciunea toamnei

Cu torbele grele de enigme


Ceasul copilăriei colbăit cu tăcere

Ascuns ca sunetul în lemnul prețios al viorii

Nu-mi vorbi de florile absente

Culege rătăcitul sensibile copitele de azur

Pe drumul fără control

Mesaj închegat cu fruntea în pernă

Cu libelule într-o caleașcă la fel anotimpului

Un coviltir primenit din frunze

Și basorelief din mirosul orașului incendiat


Am inventat străzi fără sfârșit vegetații sălbatice

Întind spre insomnie mâna

Cum bâjbâi pe scara împachetată în ceață

Nu sunt singur

Te port filigrană pe inimă pe retină

Pe viață.


Din volumul Călătorie cu funicularul, 1934

Octomvrie pe zonă - Sașa Pană













Nostalgia mușcă inimile plăji părăsite

Toamna târâie gătelile hemoragice

Și pătează așteptările neliniștea

Pe amurgul jilav cârpe de rugină și aur

Fiori de frig în tăcerea de panoptic

Revine credința în fantome și cărturărese


Urci dealul podgoriei pudrate cu brumă

Ultimul rod al anului rostogolește

Lacrimi mari smaragde vii

Și din fiecare cârcel rămâne un nerv zgribulit


Copii adună castane și trezesc amintiri

Admirabil anotimp pentru amintiri

Flori și fructe pentru fiecare vârstă

Nuci și degete cu chinoros boite

Miros de gutui și crizanteme maiestoase

Un surâs de febră

O estompă șterge urma întârzierilor cocoare

Și-un cuvânt cu semn de exclamare

Adio


Vocabularul este epuizat de Bacovia

În câteva monete de plumb

Ce au acoperire sufletul toamnelor moldave


Focul încinge primul braț de lemne

Îmi oferi paharul de ceai culoarea toamnei

Carnea parfumată

Sânii cu frăgezimi de piersică suavă

Coapsele iubite seră caldă


Undeva toamna asta e mai însângerată

Peste semănătură de trupuri

A întins deznădejdea giulgiu.


Tăuteu, 1939

Lumină în relief - Sașa Pană


Salbele de muguri, cuvintele nerostite,

În după amiezile lungi de tăcere

Cu privirea dincolo de coperișuri,

Cu nălucile ascunse în pumnii mici,

Cu veverița neastâmpărului în mădulare.

Suferă, în cușca satului,

Și de speteaza patului se reazămă absentă.


De mătasa așteptării se cațără flăcări

Rubinul nostalgiei

Ca semn de întrebare, ca inimi.


Peste aurul darnic, risipit în gând,

Þesă nestemate lucidele vise,

Turburătoare ca vrăjite flori de ghiață

Pe geamul compartimentului

Când trenul gonește prin stații șarade.


Și tot mai împovărat e trupul mărunt

În granițele albe de parfum,

Aliaj de lumină și rouă.


O muselină de sineală trimite soarele obosit

Prin geamul dinspre uliță.


Vârșolț (Sălaj)

13 februarie 1940

Însemnare pe rouă - Sașa Pană


Dă-mi un pumn din aceste seminții de eternitate

Tu le zici minute

Din fiecare încolțește cu sfială

O dorință inefabilă

Leagănul unei dorințe

Le bănuiam cenușă


Cu privirea ascunsă

În privirea mea

Surâsul de voal mă-nvăluie

Surâsul de migdală amară

Genele ascund continente pierdute

Bucuria priveliștilor nebănuite

Mi-aș odihni fruntea pe coapsa ta

Ca pe o balanță de lumină

Și de viață


A plecat fără urmă

Cum dispare abureala înviorătoare

De pe paharul cu apă de izvor

În tulburarea armonioasă a crepusculului


Grădina și seara

Suspendate în legendă


Dincoace camera goală ca uitarea.

Ilustrată de la mare - Sașa Pană


Ar părea o succesiune de identități

Dar fiecare val e altfel.

Iată-l cum se apropie gălăgios, zburlit de mal

Cu mâneci de dantelă-imaculată

Ce dispar subit în nisipul nesățios

Iar el - imensă mistrie ce și-a împlinit rostul -

Se răsucește mai sărac

Mai domolit.


Trupurile noastre, până ieri goale,

Au îmbrăcat pojghiță de bronz

Uniformă obligatorie aici

Unde voia bună

(Cât timp soarele n-a tras perdea de opal)

Se-mparte în porții egale.

De aceea fiecare revine dimineața

Să-și ia în primire perimetrul de plajă cuvenit.


Nările descoperă miros metalic de alge

Ochii se bucură de zborul unui pescăruș,

Retina - dicționar de culori și nuanțe -

Cuprinde albastrele întinderi.

Doar un stavrid sau un chibrit de argint viu

E cutropit de neastâmpăr

Și buimac de tot

Când umbra pescărușului

Se preface

Săgeată

În

Picaj.


Iată și o apariție cu totul indecentă

Un domn cu haină îmbumbată corect,

Cravată și pantofi

Pășește cu precauțiune și caută,

Caută...

El n-a citit afișul nescris:

"Aici singurul costum admis

E din pigmenți solari".

Undeva - Sașa Pană


Undeva e un banchet de bucurii

Undeva tăcerea e un zgomot adormit

Undeva fructe exotice distilează în alambicul visului

Undeva culori fragile lunecă printre roci fierbinţi

Undeva cântecul alungă spinii cotidieni

Undeva zace pergamentul care a înfruntat Timpul

Undeva (departe) e copilăria poetului secerată iremediabil (dar nu abil)

Undeva fiecare pas e un semn al mirării

Undeva neliniştea e ca marea neobosită

Undeva aşteaptă un buchet de bucurii

Undeva...

Dar unde?


6 februarie, 1975

Cutia cu surprize - Sașa Pană


Prezența luminoasă înțeapă retina

Tăvălită în stelare volute

Trece fragedă

Dusă de mâini de melodii dragi


Clipe suspendate în așteptare

Vor veni vor adăuga petale

Brațului mai alb degetelor

Degetelor agile adjective cuvintelor

În urmă amintirile ca o pădure culcată

Ca o draperie înjunghiată de stiletul unui fulger

În urmă jucării stricate anii

Fiecare a fost bucurie până la risipa

Rotițelor ieftine pe dușumea


Când visele au fugit de lumină în puful pernei

Ca puii sub cloșcă la un semnal de primejdie

Rămâne obrazul mai cald mai fraged

Zbatere nouă

Prin albăstrimea vinelor o furtună

Prin pupilă orizontul cu brazi insensibili

Acelaș prea aproape


Liniile din palmă desenează un hulub

Fără aripi

O lalea într-un ierbar

O frunză în voia vântului

Cu secretul tinereții în toți porii

(Clipele se opresc în aer și o privesc

Iată secretul)


Halo în jurul trupului iubit

Primăvară fără efort ca respirația

Și vrajă continuă

Gândul i se preface cald în gură

Călăuză printre neliniști și întâmplări

Rămâne nespusul

Spirala unei întrebări


Închide mâhniri lângă tăceri

Și coboară în fundul ei ca un scafandru

În lumea de basme

Tot mai rar brelocul unei lacrimi

Doar ochii se îmbracă în negru

Când amărăciuni veștejesc zile

Trece aripa de ceară

Și foșnetul se dizolvă în opalul obrazului

Poema e o închisoare o cochilie

Cu ecoul disperărilor


Oprește stiloul și privește viața

Agresivă proaspătă bogată

Și mugurele primăverii care vine.


Ce frumos cuvânt: oameni


Vă chem la bucuria

Marilor Frumuseți.

Vor lipsi prea multe vieți:

Nu-i o surpriză.

Vor fi foarte multe umbre

Printre mâinile prinse-n hora zilei de sărbătoare,

De ziua victoriei peste coșmare.


Dar Marile Frumuseți

Sunt și aceste umbre:

Ca stalagmitele sporesc din amintiri:

Sunteți prezenți, eroi și martiri

Mereu înalți, și viforoși, și drepți

Prin pocitele vremi,

În chinuri

Și-n moarte.


Din volumul Poeme fără imaginație, 1947

Echilibru sentimental - Sașa Pană


O lacrimă aleasă

Din mâhniri culeasă

Pe rozul degetului mic

Mărgăritar un pic


Păr tutun spălat în soare

La fiecare pas ispititoare

Mulcomiri undoaie talia fiord

Și glasul busolă ca steaua de la nord


Cum din cernoziom lujerul s-arată

Și celelalte izvoare cu apă curată


Chemare șoptită

volută secretă

Răspunsul ezită

sub falduri de cretă

Azimă și oază la ceas flămând de așteptări


Solitudinea coboară-n lacul cu uitări.

Evenimente fără stele - Sașa Pană


De-atunci am mai dăruit un șirag de picioare

În piept în cap în spate

Multor hipopotami cari înveliseră în foița de cositor

Inteligența corăslită

Vorbeau numai despre planete schopenhauer

Democrație bănci literatură banchete

Un roi de albine a dat atacul cu baioneta

Și pleoape s-au mimetizat în cartofi


Trăsura așteaptă să te ducă la cea mai apropiată gară

Societatea bună sau flagelul orașului

A rămas cu gingiile pe dușumea

Adevărul era ascuns

Ca partea folositoare a legumei în pământ

Adevărul și-a făcut loc ca o coasă

A întâlnit un domn cu melon

Jumătate i-a căzut în față

Ca o plăcintă

A mai întâlnit o teorie mucegăită


A tăiat-o în două

Dar fiecare trăia în parte ca un vierme

Fără coadă fără cap


Am trecut pe acolo și mi-am frecat puțin tălpile

Deasupra

Era foarte plăcut


Un centaur m-a felicitat

Luna era de culoarea portocalei

Intra și ieșea prin ferestrele deschise.

Ferestre subterane - Sașa Pană



Mariei


Obrajii au cunoscut macul de câmp,

Petalele lui plecau la adierea zefirului,

Frăgezimea dimineților de primăvară

Când doare tristeța melancolicelor poticneli de caterincă

Badijonând străzile

În preajma pașilor din copilărie

Și de totdeauna.

Ferestrele deschise larg:

Ea robotește fără de răgaz.

(De ce nu sună clopoțelul pentru recreație?)


Copila galeșă a murit de mult:

Încă purta matricolul la pelerină

Și cugetul nu mai voia să fie vadul

Prin care se trece suflecat doar peste glezne.

Privirea dezmiardă caietul școlăriței

Găsit într-un fund de ladă.

Privirea, mână nevăzută, cuprinde timpul,

Filigrană de acvaforte pe memorie.


Mâinile în fiecare zi mai aspre

Decât ieri

Gura mea găsește-n palmele ei

Acelaș binefăcător culcuș;

Atunci sufletul meu se acordează sufletului ei

Și se vrea cufundat în lumea gândurilor sale

De puritatea ravacului

Și călite-n creuzotul reținutelor disperări

Din fiecare zi.

Trec zile...


Vizibilă și totuși de câte ori absentă,

Parc-ar veni din amintire.

Nici mersul nu mai poate fi un menuet

Când timpul stă cu arma la picior

Și vioara mută a destinului e spartă.

Cuvintele crestează amprente digitale.


Pe cer se-ncrucișează floretele proiectoarelor;

Luna - infractoare - arbitrează.

Soare cald, coapsa fragedă

Scaldă patul.

Trec nopți...


Pornește vehiculul fanteziei peste metereze,

Cu prospețime de izvor

Și încredere corozivă.


16 aprilie 1943

Cadența inimii - Sașa Pană


Mary Ange


Poetul a iubit drumul printre spirale diafane

Nopțile cu cerul înflorat ca rochia dansatoarei

Sub crengile grele de privighetori

Cercei cu sidef cernut pe pântece

Și-un cântăreț infailibil ascuns într-un oscior cât înghițitoarea


A rămas în urmă cu politica

Iubește crinii mângăierile onixul și orizontul

Întâlniți vii laolaltă


Amintirea miracolului rămâne închisă

În scrinul cu lacăt fragil al nostalgiei

Amintire templu clădit pentru a fi devastat

În urmă

un deget pe gură

o frunză presată

Poate un cuvânt poate inima de altădată


Un răspuns halucinațiilor a murmurat cu frică

Să nu deștepte căușul de lumină

Nardul încuiat în silueta de Sèvres

A iubitei


Proaspătă ca roua diminețelor de aprilie

Cu moliciuni calde

Oază așteptată.