Scurtimea mea nu are lanțuri.
Săruturi de sprijin. Părticelele tale împrăștiate
formează deodată un corp fără privire.
O, avalanșa mea pe dos!
Legată toată.
Ca un supeu în vânt.
Legată toată. Redată aerului.
Ca un drum înroșit pe stâncă. Un animal fugind.
Adâncul nerăbdării și verticala răbdare contopite.
Dansul întors pe dos. Biciul războinic.
Limpezii tăi ochi măriți.
Aceste ușoare cuvinte nemuritoare niciodată îndoliate.
Iederă la locul ei tăcut.
Praștie pe care marea o apropie. Primă gravură a zilei.
Coboară-ți încă greutatea.
Moartea ne bate cu dosul furcii sale. Până într-o
dimineață sobră ivită în noi.
Traducere Gellu Naum
Din volumul „Cele mai frumoase poezii"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează