Seceră care stărui pe cerul dezbinat
În ciuda zilei şi a freneziei noastre;
Lună calcând uşoara peste noi în mersul tău alături
De inimile care ne-au rămas în noapte;
Voi, legături pe care nimic nu le-ntrerupe
Sub greaua apăsare a călcâiului activ
Prin îngheţatele amiezi.
Ai şi sosit, amurg primăvăratic!
Noi eram numai treji, şi n-am acţionat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează