Vara cânta pe stânca ei preferată când mi te-ai ivit, vara cânta depărtat de noi care eram liniște, potrivire, libertate tristă, mare mai mult decât marea a cărei lungă greblă albastră ni se juca la picioare.
Vara cânta și inima îți cânta departe de ea. Sărutam curajul tău, îți auzeam răvășirea. Drum prin absolutul valurilor, spre înaltele creste de spumă unde se întretaie virtuți ucigașe pentru mâinile care ne poartă casele. Nu eram creduli. Eram înconjurați.
Anii trecură. Furtunile muriră. Eram bolnav simțind că inima ta nu mă mai vede. Te iubeam. Și lipsa mea de chip și vidul meu de fericire. Te iubeam, schimbător în tot, credincios ție.
Traducerea Gellu Naum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează