Maestrului Octavian Goga
Sângeră şi azi sub ziduri jertfa grelelor prigoane,
Sfinţii tăi bătuţii în cue la răscruci,
Plâng şi astăzi pe troițe sângeratele icoane
Și pe file vechi de Biblii plâng sfinţitele canoane,
Care-au mângâiat durerea răstigniţilor pe cruci!
Sfânt Erusalim al nostru de dureri încă ferbinte,
Alba-lulia, cetate de martiri,
Ne plecăm sfioşi genunchii lângă marile morminte,
Sub catapeteazma-ţi veche, scump altar de-odăjdii sfinte,
Unde sau rugat părinţii şi-au căzut sub prigoniri...
Dar spânzurătoarea, rugul, roata, negrele păcate,
Toată ura şi trufia de călău,
N'au putut să ne sugrume visul larg de libertate,
Visul cel mai sfânt din lume, floarea de simţiri curate,
Flacăra de-azur şi aur ce ardea pe zidul tău!
Tu, care-ai văzut Voevodul cel cu fulgere pe zale
Răsărind din răscolitul Şelimberg,
Tu ne-ai dat puteri de-Arhangheli să urnim Carpaţii'n vale, Șingropat-ai Mucenicii lângă zidurile tale,
Ca o vie mărturie de dureri ce nu se şterg.
Scump altar de moaşte sfinte, piatră veche de credinţă,
Unde ne-am luptat şi plâns-am ani în şir,
Tu ce ne-ai ştiut Calvarul, necurmata suferință,
Sângerata ta Golgotă veden nimb de biruință
Marea noastră Înviere, visului Neamului Martir!
Împlinind scriptura veche, azi, o flamură încheagă
Neamul înfrățit de-un sânge și de-un grai;
Alba lulia, înaltă-ţi steagul ce pe toţi ne leagă;
Bine-cuvântat fi Doamne, că văzut-am ţara-întreagă
Și pe robii tăi sub steagul sfântal marelui Mihai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează