D-lui Const. Stănescu-Manga
Giganţi, purtând de veacuri pe spatele lor cerul,
De veacuri stau granitici sub vânturi şi furtuni;
Nici viforul năpraznic, nici ploile, nici gerul
Nu i-au clintit, doar vremea le-au pus pe frunţi cununi.
Prăpăstiile repezi safundă 'n văi. Pe coaste
Păduri străvechi și ierburi se 'ncolăcesc
Pe stânci lar brazii 'nalți şi falnici cu rânduiri de oaste
Stau gata să pornească spre zările adânci,
Un freamăt lung şi tainic de glasuri şi fanfare,
Necunoscute glasuri înăbuşite 'n zări,
Saud urcând spre creste cu răsvrătiri de mare
Se pierd pe-aripi de vânturi şi mor în depărtări...
E-o luptă-acolo 'n neguri, spre crestele 'n zigzaguri,
Şi strigătul spre culme e-acum tot mai sonor,
Făşii de nori atârnă ca sfâșiate steaguri
Și-acoperă cu falduri pe cei ce cad şi mor.
E-o luptă-acolo, cruntă, cu fulgerări şi flamuri,
Necontenită, dârză, din vremuri până azi,
Stindardele de neguri atârnă printre ramuri
Și tot mai sus se urcă oştirile de brazi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează