D-lui Ștefan Brăiloiu
Stau singur lângă focul de rubin
În noaptea care sa lăsat albastră
Saprindă iar poveştilen cămin...
Și-ascult cum iarna-mi plânge la fereastră
Cei doi butuci bătrâni sau preschimbat
In svelte dansatoare jucăușe :
Palatele de aur s'au surpat
Și baletistele-au rămas cenuşe...
Sau irosit străvechile poveşti
Sub mecanismul zilelor meschine;
Lipsiţi de smei sunt codrii româneşti
Și pasărea măiastră nu mai vinel..
Se lasă grea zăpada peste ramuri,
Aşi vrea să dorm şi să visez mereu...
E frig... E noapte... Vântu'mi bate'n geamuri...
Și vremea ninge-argint în părul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează