(duo, Andi și Gabi)
Hai să inventăm ceva,
Să zvâcnească inima,
Cum ar fi o jucărie,
Care să arate vie.
Cum o cheamă, scrie-aici
Cu litere de furnici.
Uită-te pe talpa ei
Și citește-i numele.
Unde scrie, că nu văd!?...
E aici un fel de nod,
Ia uite, dacă sucesc,
Multe lucruri se ivesc.
Piciorul deșurubat
Pare-un flaut fermecat,
Sau un corn de inorog
Cu un sunet ca de gong.
Înăuntru când mă uit
Văd un drum, la început,
Care-alene se mărește
Ca o cale de poveste.
Face loc la întâmplări
Ca de peste mări și țări,
Iar noi suntem chiar pe drum
Și putem privi în jur.
Ce-i o jucărie bună?
E un lucru pentru mână,
Să o poți suci oricum
Și prin ea să-ți tai un drum.
Să fie ca un ochean
Către Țara de Mărgean
Și în timp ce-l învârtești
Înăuntru să pășești.
Jucăriile îmi plac
Doar când pot să le desfac.
Stă-năuntru încuiată
Jucăria-adevărată.
Ca o lume dintr-o carte
Cu basme reliefate,
Este plin de chipuri dragi
Orice colț de care tragi.
Jucăria de-o arunci
Sare brusc un arc, și-atunci
În loc ca să se sfărâme
Din bucăți se-nalță-o lume.
Și atunci, putem dansa
Când la stânga, când la dreapta,
Cu capul pe jucărie
Să dormim o veșnicie...
Căci e plină cu minuni
Trăistuța cu gărgăuni.
Din punguța cu doi bani
Ies cirezile de cai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează