(lui Gabi cocoșelul)
În această seară văd
O mulțime de norod,
Toți fug în bucătărie
Și vin din bucătărie.
Două mame plus copii
Sus pe masă-și țin ochii.
Am văzut eu că e rost
De un hap, că nu sunt prost.
Când se pregătesc de masă
Toți aleargă și se-ndeasă,
Se aud împușcături,
Tropăit de pași și guri.
Una, Carmen, mai ales
Să-i dau una îmi dă ghes,
Ca un vânt sălbatic trece
Seceră pe unde merge.
E grăbită rău de tot
Să dea iama în compot,
E rapidă în mișcări,
Are-n cap numai jumări.
Când se-apucă de prăjit
Să te ții, ce zăngănit,
Din baie-n bucătărie
Aleargă o herghelie.
Și când au ajuns, în fine,
Să se-nfrupte din piftie,
Eu atuncea mă dau jos,
Merg încet după miros.
Una stă tot în picioare
Și înfulecă gogoane,
N-au decât un scaun rupt
Găurit și fără fund.
L-au cârpit cum au putut,
Să-l repare n-au putut.
I-au proptit în fund o carte
Cu coperți ce-s cartonate.
Când i-oi da un șut în fund,
Îl fac placă la pământ!
Stă-n picioare și fudul
Deși n-are cârpă-n cur.
Așa scaun cărcălit
Nici că am mai pomenit!
Din loc nici că se clintește,
La nimic nu folosește.
Mămica e bună tare,
Mă servește cu gogoane,
Bucățele înmuiate
În iaurt, bine-mbibate...
Apoi, mă ademenește
C-un cartof, dar eu vreau pește!
Miroase a peștișor,
Uite-l colo, că nu-s chior!
L-am văzut, pe nasul meu,
Îmi miroase a „șalău”.
Nu-i șalău? O fi vreun crap,
Prăjit ori ciorbă de cap.
Paradisul pe pământ:
Să ai pește și iaurt,
Și nițică varză acră,
Așa, viața îmi e dragă.
De-o mai fi și-un firicel
De salată, pătrunjel,
Între bunătăți de soi,
Să tot zicem: „Câți ca noi?”
Astăzi s-au gătit sarmale
Mari ca niște burtahale.
Cu ele s-a îndopat
Carmen, ca un elefant.
Însă eu le-am numărat,
Las’ că nu s-au terminat.
Știu precis c-au mai rămas,
Mâine mă ocup de caz.
Mă scol dis-de-dimineață,
Și la coadă, la cratiță,
La cratița cu sarmale
Mă așez, ce mama mare!...
Cu număr de-nregistrare
Îmi cer dreptul la sarmale,
Că de mai atârn așa
N-o să ling nici cratița.
Noaptea asta-i cea mai grea,
Dac’-adorm, Carmen, hopa,
Hopa sus din pat la noapte,
Dă iama la foi murate.
De pe-acum aud ce-o fi:
Zăngănit de farfurii
Și tropăituri ușoare,
Prostul (eu!) să nu se scoale!...
Ei, dar și când oi sări,
Lumea toată-oi îngrozi!
Va fi bătălie mare
Că la mijloc sunt sarmale!...
*
De când Gaga a plecat
Am căzut într-un păcat:
Mâncarea ce o poftesc
Nu am cui s-o dăruiesc.
De când ea nu-i lângă mine
Poftesc totul pentru mine.
În poftiri m-am îmbrăcat
Cred că m-am senilizat!
Așa, câte-o bucățică
Mai merge, că doar nu strică...
Mă gândesc că o s-o iau
Pentru Gaga, să i-o dau!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează