Foamea sutelor de frânghii
spânzurate prin altare
setea brațelor mirene
și a zalelor călare
într-o strană un ostatec
împletește galben funde
patru fire are-n mâna și
sfințenia-l pătrunde
leagăn turlei o liană mâini
de cuvioși unește le însailă
le-ascunde le petrece îngerește
din clopotnița cocoșul
pardoseala de colivă
o închină și-o slăvește
smuls din cerul dimpotrivă
Doamne numai vântul
mării straveziu la mijloc
urlă ce tăcere milostivă
între pajiște și turlă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează