năștea un fum pe crucea lui întins și-n el subțiri intram frunziș ceresc iubirea-atâtor răni ce-n chin zâmbesc sub glas de flăcări mute ne-a învins
și am știut că răni la fel plutesc
și-n lemnul viu și-n vâscul bolții-aprins
și-nsuflețiți de moarte ne-am cuprins
în sicomorul pal scări lungi zâmbesc și-n golul negru peste răni aprins tremurători de viață ne-am cuprins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează