Am văzut în Louisiana un stejar-verde crescând,
Se înălța singuratic, mușchiul atârna de crengile lui,
Creștea acolo fără nici un fârtat, dezvăluindu-și
voios frunzișul de un verde-închis,
Și înfățișarea lui, necioplită, dârză și viguroasă
m-a făcut să mă gândesc la mine,
Dar m-am întrebat cum poate să-și dezvăluie
frunzișul vesel stând singur acolo
fără un prieten alături, fiindcă
eu n-aș putea,
Și i-am rupt o crenguță cu câteva frunze
și-am înfășurat-o în olecuță de mușchi,
Și am dus-o cu mine, s-o pun la vedere în camera mea,
Nu am nevoie de ceva care să-mi reamintească de
prietenii mei dragi,
(Cred chiar că-n vremea din urmă nu mă gândesc
decât la ei.)
Totuși crenguța asta e pentru mine ceva,
un curios suvenir, ca să mă gândesc
la iubirea virilă;
În ciuda tuturor și chiar dacă stejarul-verde
strălucește acolo în Louisiana,
stăpânind singuratic tot șesul,
Desfășurându-și o viață întreagă frunzișul voios,
fără vreun prieten drag lângă el,
Știu foarte bine că eu n-aș putea.
Traducere Mihnea Gheorghiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează