1.Bunicii
Noi suntem bunicii tăi,
Nu răi!
Plini de transpirații reci
Ale ierbii și-ale lunii.
Avem bune vinuri seci!
Sub cinstitul soare, lumii
Ce-i mai trebuie? să beie.
EU – Crunte fluvii să mă ieie.
Noi sîntem bunicii tăi
Din văi.
Sub răchite-i un current:
Apa,-n șanțul ce-nconjoară,
Vezi, Castelul, curge clară.
Haide-n beci și fii atent;
Cidru-apoi și lapte dulce.
EU - Ba cu vaci să beau m-aș duce.
Noi suntem bunicii tăi,
Tu, păi !
Ia licori din dulăpioare;
Ceai, Cafea, atît de rare,
Fierb în ceainice, ibrice.
- Vezi imagini, flori, ferice!
Drum din cimitir ne scoate.
Eu – Urne aș seca, pe toate!
2. Spiritul
Veșnice Ondine,
Rupeți ape fine!
Venus, soră cu azurl,
Mișcă valul, purul!
Jidovi din norveg prăpăd,
Ziceți-mi de-omăt !
Veci și dragi, voi, surghiuniți,
Despre mări vorbiți.
EU – Gata, pure băuturi,
Flori în căni de apă;
Nici legende, nici figure
Setei nu mă scapă.
Cîntărețule,-a ta fină
Setea mea-i, nebună,
Hidră-n taină, căpcăună,
Ce, rozînd, deprimă.
3.Prietenii
Vino, vinuri vin pe plajă,
Valuri vin, un million!
Chiar și Biterul de vrajă
Dă din munți la vale zvon.
Peregrini cu minți trufașe,
Uite-absintul cu verzi cetini…
EU – Gata-aceste peisaje
Ah, beția ce-i, Prieteni ?
Eu să putrezesc mai demn e
Întru-un iaz, năprasnic,
Lîngă plutitoare lemne,
Sub clăbucul groaznic.
4.Sărmanul vis
Poate-un Amurg mă-așteaptă
Să-mi deie de băut
În vreun burg pierdut,
Șî moartea-mi va fi dreaptă:
Căci firea mea tot rabdă!
Să-alerg ce teritorii,
Cînd Răul va-nceta.
Cînd aur voi avea,
Spre Nord ? Þări de Podgorii?...
- Ah, toate-s iluzorii,
Rispiă sînt, vai mie !
Și dacă redevin
Același peregrin,
Han verde pe vecie
Deschis n-o să-mi mai fie.
5. Încheiere
Hulubilor ce tremură-n cîmpe,
Vînatului, gonind, ce nopatea vede,
Supusei vite, creaturii apei, fie
Și ultimilor fluturi !...le e sete.
Dar să pieri unde, singur, piere-un nor
- Ah, ocrotit e tot ce e răcoare! -
Să mori în ude viorele care
Umplu pădurile cu zorii lor?
Mai 1872
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează