Powered By Blogger

8 nov. 2024

Căutătoarele de păduchi - Arthur Rimbaud


Când fruntea-n zbucium roșu-a copilului cu-ardoare

Imploră roiuri albe de vise vagi, târzii

La patul lui vin două surori fermecătoare,

Cu degete plăpânde și unghii argintii.


Și pun copilu-n fața ferestrei larg deschise:

Văzduhu-albastru scaldă un vălmașag de flori

Prin păru-I greu, în care cad stropi de rouă, li se

Preumblă mâini suave, dând gingași, crunți fiori.


Ascultă el cantarea suflării lor confuse

De miere vegetaală ca purpura, ades

Curmând-o șuieratul salivei de pe buze

Sau al săruturilor ce-ntruna le dau ghes.


Sub liniști parfumate, aude negre gene

Cum bat; electrizate, dulci degete aici,

Sub unghii de regine, în cenușia-i lene,

Fac să trosnească moartea păduchilor pitici.


În el se-nalță, iată, un vin de Trândăvie,

Armonică-n suspinde, putând cădea-n delir;

Cu lenta dezmierdare, cum moare și învie, 

Dorul de plâns copilul si-l simte abitir.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează