a la Verlaine
În clipe dulci de seară, când gândul alb se plimbă
pe strune demodate și forme rococo,
subtila fantazie ne fură și ne schimbă
pe tine-n Colombină, pe mine-n Pierrot.
Atunci ne luăm de mână și palizi, pe terase
dansăm gavota moartă, în taină ascultând
cum sufletul îngână un foșnet de mătase
ce ne conduce pașii lâncezitor de blând.
Dansăm în umbra serii... și tot mai mult mă-mbată
pudrata eleganță a timpului apus,
în timp ce tu, naivă, sau poate-nduioșată,
ridici molatec trena din ce în ce mai sus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează