Amurg pe-o mare de topaz...
pornește nava-n joc de spume,
iar cei plecați spre-o altă lume
stau înlemniți ca-ntr-un extaz.
Adio!... o copilă pală,
cu gesturi mute de delir,
în unde zvârle-un trandafir,
smulgând petală cu petală.
Iar cerul ftizic scuipă sânge;
un glas pierdut în valuri plânge;
se-nalță adieri bolnave.
Un marinar uitat în port
privește urma mândrei nave
sarcastic ca un cap de mort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează