Powered By Blogger

1 oct. 2022

Iepurele și amicii săi cei mulți - fabulă de Gheorge Asachi


Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită,

decât s-aibă amic de suflet ş-o femeie-nduioşită.

De iubeşti pe mulţi deodată, la mulţi dacă te închini,

ajutori nu afli în nimeni când nevoile îţi vin.


Un sur iepure odată, de o fire minunată,

între iepuri filantrop, trăind viaţa în galop,

cât putea pe fiecine cu ceva îndatorea,

și pe vita mică-au mare văr şi frate o numea.


Într-o zi de dimineaţă,

sorbind roua din verdeaţă,

iac-aude prin strâmtori

buciumând pe vânători,

și haliciul din seneaţă,

îi trecu pe la musteaţă.

Cum că-i foarte slut la Prut

sărmănelul acum vede;

fâră-a pierde un minut,

în călcăii lui se-ncrede.


Se rădică-n două, aleargă,

tremură chiar ca o vargă,

stă, răsuflă-un pic, ascultă,

mânat iar de spaimă multă

prin râpi fuge şi tufari.

A lui urme ca să-nşele,

face multe vârtejele,

până scapă de ogari,

ș-obosit de fugă, acum

se lungeşte chiar în drum.


Ah, ce dulce bucurie

în cumplit-acela val

au simţit, când pe câmpie

alergând văzu un cal.

Zisu-i-au deci: Frăţioare,

ca să scap de vânătoare

să te-ncalec puţinel,

sprinten tu, eu uşurel,

este-a cailor virtute

pe vecinul său s-ajute!


Nechezând calul îi zice:

Vei da jos de pe cerbice!

De aceea-alege-n urmă.

Călăuz mai bun din turmă.

Vinea taurul cel gras,

însă cu mai iute pas.

pre el iepurele jură

ca să-l scape de friptură.

Cornoraricul vecin

i răspunsă c-un suspin:


În secretu-ţi spun că-n luncă

mă aşteaptă-o mândră juncă;

și tu iepure galant

datoria ştii d-amant!

După taur vine-apoi

un bătrân bărbos căproi,

dar nici ista vrea să-l ducă,

zicând că la mers hurducă.

Iată că-ntre cei ce trec

vinea ş-un lânos berbec;


Ce şi el ceru iertare

că de-ajuns povoară are,

ș-apoi jocuri de noroc

nu vrea peste-al său cojoc.

Spre viţelul care rage

bietul iepure se trage

ș-ajutori ceru duios

de la vărul credincios.

Să mă-ncaier, zise acum

l-aşa certe de pe drum?


Senior iepure, ţ-oi spune

razim în mine nu pune,

când bătrânii din cireadă

nu s-amestecă la sfadă.

Că sunt fraged, tu ştii bine;

plânge-voi deci după tine,

și-n pieire timpurie

mângâierea asta-ţi fie!

Mă despart de tine greu,

că ogarii vin, aleu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează