Deschideți temnița,
dați-mi a zilei lumină,
o fată cu ochii negri,
un cal cu neagră coamă!
O voi săruta dulce, mai întâi,
pe tânăra cu ochii negri,
pe cal, apoi, mă voi sui
și spre stepă voi goni.
E prea sus, fereastra temniței,
ușa este grea și cu lacăt închisă.
Departe este fata cu ochi negri,
în somptuosul foișor al ei.
Bunul cal se află în verdea câmpie,
fără acoperiș, singur, în voie.
Saltă vesel și, jucându-se,
în vânt, coada își împrăștie.
Sunt singur și lipsit de bucurii,
sunt goi, de jur -împrejur, pereții.
Lumina unei lămpi, abia sclipește,
ca un foc ce tocmai licăreşte.
Se aude, doar, în afara uşii,
cum se plimbă, în liniștea nopții,
cu pasul lui cadențat,
paznicul, deloc, afectat!
(1837)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează