Când vom veni la toamnă împreună,
ca să culegem frunzele din parc,
când vom veni ținându-ne de mână
trecând pe sub al ramurilor arc,
va fi, desigur - toamna cea mai tristă
din toate căte-au fost și au trecut,
iar noi, c-o fluturare de batistă,
vom da plăcerii ultimul salut.
Pe rând şi zilele descrește-vor în silă
când frunzele pornesc să se dezlege...
și eu voi umple filă după filă,
cu versuri monotone și betege.
Și-n toamna care va veni de-acuma
se va sfârși tot ce-am avut frumos,
pe-alei o să se-aştearnă rece bruma...
noi vom uita... noi vom uita ce-a fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează