Nu poate vorba… - Grigore Bugarin

Deasupra cerul, boltă bizantină,

Pe munte noi şi nourii din jos;

Iar soarele împarte maiestuos

Bogata risipire de lumină.

Auzi? Ne chemă fluierul de os…

În crengi de brad el doinele-şi anină.

Şi fluierul de fag – auzi? - alină

Durerile baladelor duios.

Privindu-te în ochi mi se arată

Întreaga lume piatră nestemată

Cu uitătura ta asemenea.

Cum poate lumii vorba mea să spună

Ce frumuseţi trăim noi împreună

Când cerurilor te şopteşti abia?

………………..