lui I. Ludo
Sângele mării circulă roşu în coralii
inima profundă a apei îmi vâjâie-n urechi
sunt în fundul cerului de valuri
în pivniţa apelor adânci
în lumina omorâtă a funebrei sticle
pești mici ca jucării de platină
parcurg păru-mi care flutură
pești mari ca turme de câini
sug repede apele. Sunt singur
ridic mâna şi constat greutatea ei lichidă
mă gândesc la o roată dinţată, la un palmier
zadarnic încerc să fluier
parcă străbat masa unei melancolii
și parcă totdeauna a fost aşa
pe jumătate frumos şi pe jumătate trist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează