fragment din poemul “Împăratul”
Iată că mi se arată
Ciobăniță sufulcată
și-mi cânta tril de izvor
codrilor și munților:
Foaie verde lemn domn domnesc
a fost scris să mă nuntesc
cu fecior împărătesc.
Și zestri-l-oiu cu ce zestre?
Ochii inimii, ferestre,
va privi, o știu, în ei
limpezime de știubei.
Gura, floare de piersic.
Leagăn cald de cântec mic
cât un zâmbet de copil.
(Doamne-n suflet adumi-l).
Părul, râul beznelor
până’n albul gleznelor.
Sânii flacără de foc
două fete mari în joc,
în al horei ritm săltat…
al cui vis mi i-a furat
de-i văd tremurul stelar,
candelă într’un altar,
carăle de nuntă-or duce
peste-a zărilor răscruce,
aur din cei munți de-apus,
Bărăgan cu spicu’n sus,
culmi cu turme înflorite
și cu doine învelite.
Toată datina din sat,
zestre pentru Împărat.
Domn din cronică mi-l știu,
în veci țara lui să fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează