Fragi coapte ne-au servit la masă.
Și, către miezul nopții, vin.
În fumul de țigare, ascunse
femeia capul ei frumos...
abatele dormi pe scaun
și-alături, în odăi, dansau.
Bărbatul a-nceput să joace
cu cavalerul doamnei, cărți.
Rămăsesem singuri în odaie,
femeie ea, și eu poet.
Femeia tânără ca focul
și dulce ca un vis de iarbaă.
Și fragile-ncepura vorba:
E miezul nopții și e vin
pe buzele ce-așteaptă glasul,
ori poate și-au ucis cuvântul.
Pe scaun doarme unchiul grav
și numai horăitul lui
e conștiința ce păzește.
Alături: dans si cărți de joc.
Încearcă și tu-al tău noroc.
Și fragile
femeia își deschise ochii
ca să pornească noapte-aprinsă
din sufletul adânc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează