O simțeam printre degete, în inimă, pe gene
când venea în odaie la mine, seara.
Răsturnându-se pe masa de lucru, alene,
părul ei semăna cu ceara.
Felină, depărtată, totdeauna
mai tristă, mai rece, până când, vai!
Prietena mea luna nu mai era luna -
izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează