Zi cu soare, ger cu stele!... hai, iubită, la primblare.
Caii mușcă-a lor zăbale, surugiul e călare;
săniuța, cuib de iarnă, e cam strâmtă pentru doi...
Tu zâmbești?... zâmbirea-ți zice că e bună pentru noi.
Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,
răpind sania ușoară care lasă urme albe.
Surugiul chiuiește; caii sboară ca doi zmei
prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei.
Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare
se văd insule de codri, s-aud câni la vânătoare;
iar în lunca pudruită cu mărunt mărgăritar
saltă-o veveriță mică pe o creangă de stejar.
Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie;
crengile-aninate-n cale ning steluțe și se-ndoaie.
Iat-o gingașă mlădiță cu șirag de mărțișori...
tu o rupi?... ea te stropește cu fulgi albi răcoritori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează