Ce mulțimi turbate m-au azvârlit în mare?
Cui să-i fiu datornic de-a mă fi ochit
vestitor al unei lumi în destrămare?
A fi glas al unor toane care pot
să se-ntoarcă totuși împotriva vocii
care le pronunță - m-a sleit de tot.
Doamne, care zilnic îți dezminți proorocii!
Dacă obiceiul Tău de-a tot ierta
scoate de sub săbii crima. Milostive,
scuipă-mă cu scârbă din ființa Ta
să mă pot întoarce liber în Ninive...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează