Ce mă voi face singură, uitată
în casa mea pierdută-n noapte,
fără tine?
Gurile noastre îşi vorbeau odată...
Ce mă voi face-acum când nu mai ştiu
de mult, de tine?
Crezusem că trăiesc prin trup, prin suflet,
dar iată, orbi mi-s ochii... nu trăiam
decât prin tine.
Cum pot rămâne-nchişi ochii în care
de-atâtea ori am fost... nu mă mai strigi?
O, unde eşti să mă mai văd cu tine?
Ninge pe pieptul tău, ninge pe glezne,
pe inimă... ești singur în zăpezi.
Eu stau fierbând în lacrimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează