Scumpa mea, te-așază lângă mine - Serghei Esenin

Scumpa mea, te-așază lângă mine
ochi în ochi să ne-ațintim mai mult.
Vreau, sorbind privirile-ți blajine,
viscolul simțirii să-l ascult.

Toamna asta, aurul din fire,
acest păr bălai precum un har,
s-au ivit s-aducă mântuire
neastâmpăratului ștrengar.

Satul l-am lăsat fără zăbavă,
unde-i vara câmpul înflorit.
La oraș, gustând amara slavă,
am vroit s-ajung nenorocit.

Am vroit să pot afund cunoaște
luncile și șipotul încet,
unde lângă cântecul de broaște
eu-mi creșteam ursita de poet.

Și-acolo e toamnă, frunze ninse...
la fereastră teii străjuiesc,
căutând cu brațele întinse
pe acei de care-și amintesc.

Dar de mult ei nu mai sunt pe lume.
Luna rătăcind prin țintirim
ne arată crucile anume,
că și noi la ele-o să venim.

Că și noi cu viețile pierdute
ne vom strămuta sub bălării.
Toate frământările-s făcute
pentru bucuria celor vii.

Scumpa mea, te-așază lângă mine,
ochi în ochi să ne-ațintim mai mult.
Vreau sorbind privirile-ți blajine,
viscolul simțirii să-l ascult.

1923