În via în care își suie
brațe lungi de vise peste garduri
și cu sânge de ciorchine se stropise,
așteptatu-te-am în smirne și în narduri.
Neagră sunt, o, rege, însă țâțele-amândouă crescute în fierbintele-amarul gust, rotunde-n feciorescul lor olocaust, așteaptă mâinile-ți, ca dimineți de rouă.
Și trupul tău l-aștept cu umbra lungă, trupu-mi, umbra trupului să ți-o ajungă.
Neagră sunt și pulpa mea de smoală,
șoldul, cald caval și umerii lăute; m-aș da ție toată goală, fericită în simțirea coapselor durute.
Neagră sunt, o, rege, însă
nici una din fecioarele podgoriilor din
En-ghadi, tremurând în despletirea dragostei, și plânsă, mai cald și mai nevinovat de tine nu s-o alipi.
Duce-te-oi în casa maicii mele, pat de mușchi ți-oi face, chiparoși și ierbi; te-oi adulmeca în sfiiciune și smerenii grele, cum adulmeci sperioșii cerbi.
Capul tău va odihni pre lângă
gâtul cu șerpi calzi, apoi
s-or închide, leneși, ochii tăi amândoi
între țâța mea dreaptă și țâța mea stângă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează