În glasul tău e suc de mătrăgună,
iar eu că-i otrăvit la lume spun
și toată lumea spune că-s nebun,
de când sorbii otrava lui nebună.
Mi-e soarta spânzurată-n veci de strună
și cred c-adun comori... şi-n tot ce-adun
văd curcubeie-n pene de păun
și uragan în şubredă furtună.
Tu mă frămânţi cu acrul simţământ
de-a vrea să zbor zadarnic pe pământ
spre neajunse palpitări de stele.
De-aceea-ţi sunt un biet copil mort-viu,
iar pentru visul cântecelor mele.
tu-mi eşti deodată leagăn şi sicriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează