Păsările vorbesc o altă limbă.
Nu face nimic,
ne-am obișnuit cu astfel de absurdități.
Pe trotuarul de vis-a-vis
stă o femeie blondă
ce-mi face semne disperate
cu umbrela,
(deci plouă),
n-o înțeleg,
dar n-are a face,
m-am obișnuit cu astfel de absurdități.
Muza, din spate, îmi dă brânci.
O mașină frânează o melodie bizară.
De după parbriz mă-njură un clandestin
arătându-mi dinții galbeni de nicotină
promițându-mi cu pumnii ceva.
Vine îngrijorat un poet spre mine:
- Ai văzut-o?
- Da, am văzut-o.
- Și?
- Era să mă calce o mașină!
Cu astfel de absurdități nu m-am obișnuit încă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează