Serenadă - Victor Hugo

Când tu cânţi, alintată,
pe braţele-mi, la sân,
auzi cum câteodată
gându-mi răspunde lin;
cântarea ta trezește
o zi din traiul meu;
o, cânt-a mea iubită,
o, cântă dar mereu!

Când râzi, pe a ta gură
amorul a descins,
și orce prepuitură
deodată s-a şi stins;
zâmbirea ta-i ferită
de orice cuget rău;
o, râzi, o, râzi iubită,
o, râzi, o, râzi mereu!

Când tu dormi lină, pură
sub ochiul meu umbros,
suflarea ta murmură
cuvânt armonios,
pe corp neacoperită
lipsindu-ţi vălul tău...
o, dormi, o, dormi iubită,
o, dormi, o, dormi mereu!