pictorului Nicu Dărăscu
Frecându-și pântecele de oțel fierbinte
de cheiul rece, umed și murdar,
un cargo-boat norvegian
respiră sufocat și rar
ca un mamut antediluvian...
Ghicești c-ar vrea să plece iar
spre nordul nopților polare,
să se-nfrățească la-ntâmplare
cu luciul primului ghețar...
dar negrele otgoane-l țin în frâu
și macaralele murdare
descarcă-n el vagoane-ntregi de grâu...
pe cheiul rece, umed și murdar
hamalii dorm ca grânele-n hambar,
în timp ce mateloții beți, pe bord,
rânjesc cu pipele-ntre dinți
și plâng cu ochii-ntorși spre Nord,
când fumul pipelor fierbinți
trezesc pe rând în fiecare
aceeași veșnică-ntrebare:
„În care fund opac de mare
vor acosta și ei pe veșnicie,
ca și mamuții problematici
din cărțile de geologie?...”
Și-n timp ce portul se topește-n soare,
un matelot își sparge pipa-n dinți
și... moare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează