Troiţe vechi, troițe strâmb cioplite
La cumpănă de drumuri lungi de ţară,
Vă ştiu de ani răzlețe, părăsite,
Sub ploi şi vânturi, sub nămiezi de vară...
Vă ştiu de ani, acolo, la răscruce,
Sub ne'ndurata vremilor vâltoare,
Cu trupul lui Christos bătut pe cruce
Şi biciuit de vifor şi ninsoare.
Ce dragi îmi sunteţi: vechi şi mici altare,
Icoane vechi din vremi patriarhale,
Voi îmbiaţi creştinii la'nchinare
Și odihniţi pe cei trudiți de cale.
Fărâma de iubire-adevărată,
Pioase flori crescute din ţărână,
Voi înviaţi din vremea de-altă-dată
Ctitoriceasca danie bătrână...
Prin voi trecutul limpede vorbeşte
Din taina glorioaselor morminte
Și lemnul vostru sfânt parcă șopteşte
Un singur gând: să ne-aducem-aminte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează