Sărmană ţară, vifor crunt de vremi
Sa abătut pe mândra ta livadă;
Tu'nduri amarul fără să blestemi
Şi-asupra ta vin corbii, vin grămadă...
Cum vin să-ți smulgă rodul jertfei sfinte,
In croncăniri de pliscuri tu'i asculți:
De-asupra glorioaselor morminte
Se lasă tot mai negri, tot mai mulți.
Dar până când să rabzi tu vitregia
Celor cețți smulg din inimă şi trup
Fâşii de carne, toată bogăţia,
Cu'nverşunări de hienă şi de lup 3.
Nu-i nici un gând năpraznic să tresaite,
Nu-i nici un Ţepeş, în sclipiri de zori,
Să 'nalțe către cerurile 'nalte
Păduri de ţepi şi de spânzurători?
Mândria Basarabilor s'a stins
Sub cripta grea, sub pavăza de luptă...
Vin corbii tot mai mulţi pe câmpul nins,
Pe brazda cea cumplit de vlagă suptă.
O! ţara mea, cu brazi şi cu stejari,
Ţi-a fost ursit să bei oţet şi fiere
Și până la măreaţa-ţi Înviere
Să stai crucificată 'ntre tâlhari!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează