Ei fac lumea zob
Fărâmițe
Ei fac lumea fărâme
Cu lovituri de ciocan
Dar mi-e totuna
Este de-ajuns câtă rămâne pentru mine
Este de-ajuns câtă rămâne
Este de-ajuns că-mi place
O pană azurie
O cale-acoperită de nisip
O pasăre fricoasă
Este de-ajuns că-mi place
Un firișor de iarbă vie
Un strop de rouă
Un greier de pădure
Ei pot să facă lumea zob
Fărâmițe
Este de-ajuns câtă rămâne pentru mine
Este de-ajuns câtă rămâne
Un pic de aer voi avea mereu
Un firicel de viață-aici
În ochi lumină-un pic
Și vântul prin urzici
Și chiar, și chiar, încoace
Dacă mă vâră la-nchisoare
Este de-ajuns câtă rămâne pentru mine
Este de-ajuns câtă rămâne
Este de-ajuns că-mi place
Această piatră roasă bine
Cârligele din fier de șină
Un’se usucă sângele un pic
Îmi place-mi place
Și această blană care s-a uzat
Salteaua de paie și stinghia de pat
Și pulberea soarelui lină
Îmi place ușa când se deschide
Și oamenii care-au intrat
Care mă iau, mă duc cu ei
Să regăsesc iar viața lumii
Să-mi regăsesc culoarea
Îmi plac acești doi stâlpi înalți
Cuțigtul acesta în trei muchii rare
Costumul negru al domnilor de-aici
Că-i ziua mea sunt mândru tare
Îmi place-mi place
Și coșu-acesta de tărâțe plin
În care o să-mi pun căpșorul lin
Îmi place, oh, pe veci
Este de-ajuns că-mi place
Un fir de iarbă azurie
Un strop de rouă
Un dulce-amor de pasăre fricoasă
Ei fac zob lumea
Cu loviturile lor grele de ciocan
Este de-ajuns câtă rămâne pentru mine
Este de-ajuns, inima mea.
Traducere de Linda-Maria Baros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează