Numai puțin să te scuturi de mireasma surâsului,
doar atât cât să nu-i porți povara.
Surâsul e o poartă spre vis,
dar și bolta tainic arcuită
a îngerilor, prin care intră.
Ei surâd ca și cum ar respira,
la fel de aproape,
lângă chip și nepierdut.
Ei intră mai mult în sine,
în surâsul care singur le e trup.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează