(lui Andi)
Ce-mi place s-aud piș-piș
Ploaia pe acoperiș,
Și să facă-apoi rap rap,
Iar vântul prin crengi crac crac.
Și-n ăst timp, eu doar s-ascult
În pătuț suit de mult
Cum urgia se-ntețește
Și-n acoperiș pocnește.
Și lovind, să nu răzbească
Niciodată-aici, în casă.
Eu să râd, să mă răsfăț
În pat, ca un pui cu moț.
Să mă-ntorc când pe-o ureche,
Când pe alta, pe-ndelete,
Să visez la focul mic
Care arde-n sobă, tic.
Și să știu că mă-nconjoară
Toți nămeții de pe-afară,
Mă-nfior de bucurie
Că n-ajung până la mine.
În căsuța cu obroc
Nu pătrunde nici un strop,
Dar se-aude de aproape
Vuind, plesnetul de ape.
Cu auzul sunt afară,
Cu urechea, în cămară.
O, ce stare minunată,
E ca viața preschimbată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează