Totul e perfect
Pe pânza acestui secol
Al cinematografului:
Și imaginea noastră
Și sonorul.
Numai că de multe ori
Ne facem corect apariția,
Începem să gesticulăm și să vorbim omenește -
Dar nu se aude nimic.
Cuvintele ți-au fost expediate pe ecran mai înainte,
Sau au fost oprite la vamă.
Alteori te pomenești exprimând
Replicile interlocutorului,
Care nu se potrivesc pe gura ta,
Îți vin prea mari ori prea mici.
Cel mai rău este
Când glasul începe să ți se audă
După ce tu ai ieșit demult
Din fascicolul de proiecție
Al soarelui.
Nu-i nimic.
Sunt câteva mici defecțiuni
De sincronizare.
Poate vom ajunge, cu vremea,
Să spunem exact ceea ce gândim
Și să vorbim
Chiar în timpul vieții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează