De ai curaj oglinzii să-i țintui nălucirea,
Vei fi din nou copilul la Pruncul Sfânt dând pâine.
Ce pasăre măiastră să-mi prindă nevedirea,
Când ploii de trei zile îi urlu ca un câine?
Stă noaptea ca o târfă, amar de fiere vinu-i!
Îl bei de unul singur sub apăsări de Lorca.
Vibrează-n toate frica, pe cine să învinui?
În rumeguș - copacii, și-n loc de nard- mahorca!
Cum să-Ți aduc la denii din Poe doar nevermore-ul,
Și-un ''mergi la cer''? Se poate? Totală-i despărțirea?
Ia-mi ochii, trupul, mintea, dar lasă-Mi numai zborul,
Cum doar din iad se vede ce-naltă Ți-e iubirea!
Ascunde-n pin icoana Străinului ce bate,
Măcar de Paști, hai, intră prin ușile-ncuiate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează