Mando! Mando!
Du-te de ia o bucată de pâine încoa'.
Să-mi fac paşti. Dă-mi, Marine, şi tu o litră de vin.
Fusei şi eu la Paşti, să-mi iau paşti,
Şi mă-nghebejiră ăia şi mă stoarseră
Şi-mi sparseră şi ouăle roşii în buzunar
Şi mă necăjii şi plecai de-acolo.
Şi-acum să-mi fac eu paşti, să iau.
A pus o bucată de pâine-n pahar, A turnat vin peste ea, S-a-nchinat frumos şi a mâncat.
- Ce, numai popa poate face paşti?
Manda era verişoara lui şi-l certa.
- Bine, mă, nepricopsitule,
Nu mai puteai să mai aştepţi,
Că lumea lua şi pleca şi luai şi tu mai pe urmă.
Că aşa e la biserică de înviere,
Vine tot satul, e foarte frumos, dă ocol bisericii,
Scot masa afară şi slujeşte popa afară,
Zice: „Cristos a-nviat",
De trei ori.
După aia bagă masa-năuntru
Şi scot farfuriile cu paşti pe masă.
Oamenii dau câte un ou şi iau paşti.
Toţi sunt acolo, copii, oameni mari, bătrâni, tot satul
Numai ăia care sunt bolnavi nu,
Ba şi pe ăştia îi mai aduc cu carul,
Trec carele încărcate
De neputincioşi
Şi de copii, să se grijească.
Spoveditul se face toată
Săptămâna mare,
Cine nu e spovedit nu poate să primească grijanie.
Şi tu de ce te mai duseşi la biserică, dacă n-avuseşi răbdare?
- Nu, de ce să mă-nghebejească ei pe mine?
- Ptiu!
El s-a pus pe beut acolo la cârciumă
Şi s-a dus acasă grijit.
Altă dată, după ce-a venit de la biserică,
Mumă-sa, până să facă mămăligă de prânz,
El a luat 20 de ouă roşii,
Le-a curăţat pe corlată şi le-a mâncat.
-Ce făcuşi, mă, le-mbucaşi toate,
La masă ce mai mănânci?
El se lăuda: am mâncat 20 de ouă în ziua de Paşti
Pe corlată, cât a face mama mămăliga.
Dac-o întreba cineva pe mumă-sa, răspundea:
- Fină, aşa a făcut.
Atunci se ţinea post,
Şase săptămâni se ţinea post,
Şi el, de! dorit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează