De când ai plecat,
Stane, la război,
Multe s-au schimbat
În sat pe la noi..
Alde moș Vasile
S-a sfârșit cu zile,
Că cică nu puse
Pe Ghioala să-i facă
Descântec de tuse...
Ne-a fătat o vacă
Azi noapte-un vițel,
Dom’ primar slăbește,
Că nu mai găsește
De când e răzbel,
La Avram crâșmarul
Băuturi de fel.
Săracul primarul!
Notaru, — și el...
Fata lui Arvinte
S-a iubit, săraca,
C-un șoltic de rus,
Ș-a pățit ca... vaca
Păi, io nu i-am spus?
Dă ce n-avu minte?
Lui Năiță al nostru:
I-a crescut un dinte.
Când m-ia-n gută țâța,
Zgârâie ca mâța, —
Dar mi-e drag bădie,
Că-ți seamănă ție,
La ochi, la sprâncene,
Ca înfățișare
Ești leit tu, nene,
Doar mustață n-are!
Ah, Stane, Stănică,
Seara mai ales,
Când culc pe Năică
Și-n ogradă ies
Să hrănesc ăi porci,
O sfârșeală-mi vine
Cu dorul la tine...
Când o să te-ntorci?
Măi, lifta păgână
Și pă Barbarezi
Iute să-i răpezi,
Șă muște țărână
Și vin să mă vezi,
Că-i bun Dumnezeu,
Eu știu c-o să scapi!...
Îți trimit ciorapi,
O flanea de lână,
Ș-o rață s-o papi.
Și mușcând din ea
Stane, să-ți porți gândul
Și la Leana, ta...
Ce-și așteaptă rândul.
Din volumul Poezii, 1924
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează